Să ne gândim iar la vremea când ne doream să ignorăm frica; sau la vremea când frica de frică stătea lipită de noi.
Să ne gândim la vremea în care vedeam lucruri prin ochelarii deformați ai invidiei. Și apoi eram cuprinși de remușcare că ne-am pus acei ochelari otrăviți.
Să ne găndim la vremea în care eram convinși că trebuie să ne ținem furia sub capac. Să ne gândim la vremea în care gândul că am fost cam agresivi părea nimicitor.
Să ne gândim la vremea în care smerenia nu ne era soră. La vremea în care ne prefăceam că noi nu avem cum să fim vinovați.
Să ne gândim la perioada în care ne ceream scuze pentru că eram prea exuberanți, mult prea fericiți, mult prea pasionați sau pasionali.
Să ne gândim la perioada în care ne cutremuram știind cât de vulnerabili suntem, cât de fragili ne simțim, cât de sensibil ne este un punct de pe inimă.
Luptele din noi lasă răniți în șanț. Suntem tot noi acolo, aruncați la marginea de drum, azi cu un ochi atins, mâine cu spatele vânăt, poimâine cu sufletul disecat.
Cum este când faci pace cu tine? Cum este când îți dai răgaz, când te înțelegi, când te simți, când te aprobi, când te ogoiești, când nu te mai minimizezi, când nu te mai rușinezi, când spui: ,,de data aceasta am putut doar așa”?
Să fim atenți la noi. Să hotărâm, într-o bună zi, să trecem peste obstacolul ,,frică”. Poate că nu o învingem, poate că știm, în pași mici, data viitoare, cum să o depășim. Să gestionăm în noi frustrarea și supărarea. Nu putem inhiba și anihila emoțiile. Le putem însă face față, le putem controla, le putem doza.
Este timpul să ne împrietenim cu emoțiile noastre, să le calibrăm, să le vedem traiectoriile și intensitățile. Emoțiile sunt un dat și un dar. Fac parte din noi. Este timpul să învățăm să le stăpânim, să le împrietenim în interiorul nostru. Emoțiile sunt în noi cu un scop.
Dezvelind petalele, una după alta, vom afla drumul spre nevoi profunde, valoroase ce au nevoie de îngrijire, atenție și răbdare.
-Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional
