Homeopatie

Ce este Homeopatia?

Homeopatia este o ramură a medicinei alternative sau complementare, care se ocupă cu tratarea bolilor prin stimularea capacității de vindecare a organismului, precum și cu prevenirea apariției afecțiunilor la cei predispuși.

Homeopatia abordează omul ca întreg. Vindecarea este concepută în homeopatie ca o restaurare rapidă, blândă și permanentă a sănătății, prin anihilarea bolii în toată extinderea sa. Homeopatia este o formă completă de medicină și poate fi aplicată ca tratament curativ, complementar, preventiv și preliminar. Ea consideră că simptomele de boală reprezintă o reacţie de apărare a organismului, care încearcă să evite un rău mai mare, împingând boala din zonele vitale, importante ale corpului (inima sau creierul), spre zone mai puţin vitale (pielea sau articulaţiile).

Homeopatia este o artă care are în centru ideea de a vindeca omul bolnav și nu bolile de care suferă sau organele bolnave. Nu putem vindeca un ficat, un rinichi, o inimă,  un stomac ș.a.m.d., pentru că acestea sunt atât de armonios construite și de logic legate, încât nu pot fi tratate separat. În homeopatie se vindecă omul, cu tot ceea ce reprezintă el (trup, minte și emoții).

Homeopatia are numeroase avantaje ca metodă terapeutică:

1. Poate fi aplicată tuturor categoriilor de vârstă – de la copilul nou-născut până la vârste foarte înaintate.
2. Folosește ca materie primă numai substanțe naturale 100% , în diluții foarte mici, neexistând astfel pericolul unui răspuns negativ al organismului, de tipul alergiilor sau intoleranțelor.
3. Nu are contraindicații, nu are efecte adverse și nu are efecte secundare.
4. Remediile sunt economice și au termen de valabilitate lung.

Cum funcționează tratamentul homeopat?

Homeopatia folosește remedii preparate din substanțe de origine minerală, vegetală și animală prin procedee specifice în laboratoare farmaceutice specializate. Aceste medicamente se numesc remedii homeopatice și sunt lipsite de toxicitate.

Remediul homeopatic acționează asupra vitalității pacientului, stimulând mecanismele de apărare ale organismului. Dacă boala este privită ca un dezechilibru apărut la un anumit nivel al organismului, remediul caută să restabilească acest echilibru pierdut.

Rezultatele unui tratament homeopatic corect aplicat sunt: refacerea echilibrului imunitar al organismului, refacerea/reechilibrarea mentală, fizică, psiho-emoțională a organismului, un mod mai optimist de a vedea viaţa, creşterea nivelului de energie fizică, o capacitate mentală crescută de a depăşi problemele, un control mai bun al emoţiilor precum şi îndepărtarea suferinţelor fizice care vă supărau de ani de zile.

Remediul homeopatic mobilizează sistemele de apărare şi actionează asupra ansamblului fizic, mental şi emoţional pe care îl reprezintă pacientul.

Este important pentru pacienți să înțeleagă că tratamentul homeopatic are nevoie de timp și trebuie să fie bine monitorizat.

Conceptele fundamentale ale Homeopatiei

Conceptele fundamentale în Homeopatie

1. Legea similitudinii

Baza homeopatiei este „legea similitudinii”. „Similia similibus curentur” înseamnă: „Similariile trebuiesc tratate cu similare”, cum ar fi exemplul unei boli care poate fi tratată doar cu acel remediu homeopatic care produce simptome similare la o persoană sănătoasă.

Exemplu: suferiți de o răceală cu lăcrimare intensă, mâncărime sau usturimea ochilor, gâdilătură nazală, crize de strănutat și simultan ați dezvoltat o secreție nazală apoasă, neplăcută, cu durere?  Numai un remediu homeopat care este capabil să producă aceste simptome la o persoană sănătoasă vă poate ajuta.

Acest tablou de simptome se produce când tăiați ceapa. În scurt timp, apar simptomele mai sus menționate de arsură a ochilor, secreție nazală neplăcută. Dacă ați dezvoltat simptome similare sau aceleași simptome ca cele ale anterior menționatei răceli, remediul Allium cepa, făcut din ceapă obișnuită, va vindeca această răceală.

Similarul care vindecă simptomul asemănător este deja menționat în vechile scrieri ale doctorului grec Hipocrate (460-377 i.e.n) iar Paracelsius (1493-1541) a sugerat acest principiu în lucrările sale.

Totuși, Samuel Hahnemann, părintele homeopatiei, a fost primul care a urmat acest principiu cu seriozitate și perseverență și l-a transformat într-o metodă bine stabilită de vindecare.

2. Diluția și dinamizarea

Pentru o obține vindecarea, s-a constatat că erau de ajuns diluții infinitezimale.

Pornind de la o substanță de bază, cel mai adesea o tinctură mamă, se operează diluții succesive, de 1/100 unele din celelalte, respectiv 1 picătură de substanță de bază amestecată cu 99 picături de solvent – apă și alcool- dă prima centezimală hahnemanniană sau 1CH.

Dintr-o picătură de 1 CH amestecată cu 99 picături de solvent se obține 2 CH și așa mai departe. De aici și termenul de diluție infinitezimală, neexistând astfel pericolul unui răspuns negativ al organismului, de tipul alergiilor sau intoleranțelor.

Dinamizarea, numită și sucusionare sau potențare, se realizează prin agitarea și lovirea flaconului cu substanța diluată contra unui obiect dur, dar elastic.

3. Miasma

Miasmele (bolile cronice), numite și diateze sau predispoziții se transmit ereditar (de la părinți la copii și chiar din generație în generație, pe termen îndelungat).

4. Boala – Dezechilibrul Forței Vitale

De ce o persoană poate dezvolta alergii și erupții pe piele la același aliment pe care alții îl consumă fără să pățească nimic?

De ce un elev bun poate să stea calm la un examen în timp ce altul, la fel de bun, nu trece examenul din cauza anxietății?

Homeopatia s-a adresat în mod special acestor întrebări și a concluzionat că o energie superioară numită Forță Vitală, sau Dynamis, călăuzește toate funcțiile vieții.

Samuel Hahnemann prezintă, în lucrarea sa fundamentală, „Organonul Medicinei”, drept bază a abordării homeopate, credința în existența unei Forțe Vitale, de natură spirituală, forță care menține trupul în viață și sănătos și a cărei perturbare determină apariția semnelor de boală. Numai o Forță Vitală dezechilibrată cauzează boala.

“Când un om se îmbolnăvește, inițial, forța vitală (principiul vital) de natură spirituală, autoîntreținută, prezentă oriunde în organism, este perturbată de influența dinamică a agenților morbizi ostili (traume, intervenții chirurgicale, tratamente cu antibiotice etc.). Forța vitală astfel perturbată este cea care produce în organism senzațiile neplăcute și funcțiile anormale pe care le numim boală.” – Samuel Hahnemann

5. Individualitatea – Fiecare este diferit

O regulă foarte importantă a Homeopatiei clasice este aceea că fiecare persoană este unică.

Observarea individuală a pacientului este sarcina fundamentală cea mai importantă a homeopatului. Întotdeauna este vorba de o singură persoană, de neconfundat, care este tratată. Ea devine bolnavă în modul ei particular și produce propriile sale simptome.

Astfel, trebuie identificat remediul potrivit  care nu poate fi înlocuit de nici un alt remediu. Profilul psihologic trebuie luat în considerare. Grijile, supărarea, pierderile financiare, gelozia, stresul pot cauza boli.

Homeopatia vede oamenii ca o unitate între trup, minte și spirit. Nu este posibil să le desparți. Din această cauză, caracterul și dispoziția persoanei joacă un rol foarte important. Tulburările de sănătate avute anterior, boli în familie și alte detalii dau de asemenea, indicii valoroase în găsirea remediului.

Remediul potrivit pentru fiecare pacient va fi căutat bazându-ne pe cunoștințele, experiența și capacitatea homeopatului de a empatiza.

Cum decurge o consultație homeopată?

Trebuie să vă așteptați să răspundeți la unele întrebări privitoare la afecțiunea (afecțiunile) dumneavoastră majoră, ca și la unele întrebări personale despre dumneavoastră, obiceiurile, felul dumneavoastră de a fi.

Veți fi rugat să descrieți starea dumneavoastră și simptomele pe care le aveți.

Este foarte util să descrieți fiecare simptom cu propriile dumneavoastră cuvinte. Astfel, vi s-ar putea pune întrebări de genul: în ce împrejurări aveți acest simptom? Cum îl simțiți? Cu ce îl puteți asemăna? Este ceva care-l ameliorează sau îl înrăutățește? Este ceva ce însoțește acest simptom? Aveți și simptome, senzații neobișnuite sau speciale (deosebite)? De exemplu, o pacientă cu migrene ar putea da următoarele informații adiționale: Când?… când este vreme umedă, ploioasă… Cum mă simt?… simt că îmi ia capul foc… Mi-e mai bine când mă întind în pat, mă masez pe locul dureros și îmi pun ceva cald… Mi-e mai rău după ce mănânc, dacă mă mișc sau când stau în soare. De ce este însoțit?… Am greață și îmi lăcrimează ochii… Simptome deosebite?… Sughit înainte de a începe durerea.

Cum acționează remediile homeopatice?

Remediile homeopatice nu acționează prin masa lor, ci prin prezență.

În homeopatie, individualizarea cauzei este indispensabilă. Două persoane cu aceeași boală nu vor primi obligatoriu același tratament. Nu există medicamente care să acționeze automat, în funcție de denumirea bolii. Tratamentul trebuie căutat întotdeauna în funcție de simptomele particulare ale pacientului.

Remediile homeopate nu agresează niciodată organismul, ci incită corpul să alunge el însuși și fără pericol simptomele maladiei. Alopatia este terapeutica folosită de medicina oficială, conform căreia medicamentul prescris trebuie să se opună simptomelor bolnavului: de aceea, i se recomandă ANTIbiotice, ANTIdepresive etc.

Homeopatia, în schimb, folosește medicamentele conform principiului similitudinii; la pacienții care au folosit tratamente alopate îndelungate, este posibil ca, pe parcursul tratamentului homeopat, să apară mici curățări exterioare (de exemplu – eczeme); în acest caz, nu trebuie întrerupt tratamentul!

Curățarea începe de sus în jos, din interior către exterior. În primă fază, simptomele se agravează, se intensifică. Remediul homeopatic acționează asupra vitalității pacientului, stimulând mecanismele de apărare ale organismului. Dacă boala este privită ca un dezechilibru apărut la un anumit nivel al organismului, remediul caută să restabilească acest echilibru pierdut. Vindecarea are loc dinăuntru spre afară, de la organele mai importante către cele mai puțin importante.

Indicații

Caracteristic pentru remediul homeopatic este faptul că nu prezintă prospect.

Reguli generale de administrare

– granulele nu se ating cu mâna sau cu metal, se administrează din căpăcelul flaconului și se pun sub limbă până la topire;

– remediile homeopatice se administrează pe nemâncate sau la distanță de momentul mesei (cu o jumătate de oră înainte sau după masă). Nu se bea, nu se mănâncă și nu se fumează timp de o jumătate de oră după administrare.

– ca precauții, în timpul administrării remediului homeopatic se va evita menta (inclusiv pasta de dinți mentolată), camforul și mușețelul, deoarece pot inactiva remediul. Igiena cavității bucale în timpul tratamentului cu medicamente homeopatice se va face cu o pastă de dinți nementolată.

– Medicamentele homeopatice sunt lipsite de reacții adverse și contraindicații;

– Nu se impune un regim alimentar.