Cine poate mișca lumea?

Dacă  empatia s-ar da la kilogram, unii oameni ar pleca cu două sacoșe pline. Alții ar trece pe lângă ,,rând” și ar spune, ,,…nu, mulțumesc- nu-mi trebuie. Nici azi și nici în altă zi. Nu știu ce să fac cu ea…”

Ce facem când suntem cuprinși de empatie? Ne punem în locul celuilalt. Îl simțim. Încercăm să ne potrivim piciorul în pantofii lui, privim din colțul lui și de la înălțimea lui. Nu e un exercițiu deloc ușor. Intuim emoțiile celui aflat în fața noastră. Îl ,,palpăm” cu o mână invizibilă, cu o atingere diafană. Ne conectăm cu fire nevăzute la sufletul, inima și mintea celui de care ne pasă. Putem simți pur și simplu emoții adecvate stării unei persoane sau putem înțelege (fără a simți neapărat) prin ceea ce trece un semen.

O persoană empatică este cea care ,,înțelege” și vede lucrurile din perspectiva celuilalt. Empatie se trezește amplu în momentul în care tu ai trecut deja printr-o situație apropiată și descrie treapta înaltă de evoluție pe care te afli din punct de vedere al valului emoțional. Învățăm empatie? Cu siguranță da! Încă din pruncie, felul în care adulții răspund folosind în special nonverbalul va umple copilul de empatie. Acesta va mângâia, va alina, va ogoi și va dărui cuvinte pline de drag și atenție celor din jur. Așa cum a primit.

Este oare empatia sinonimă cu simpatia? Se pare că nu. Empatia reflectă capacitatea noastră de a interioriza emoțiile unei persoane, de a le simți plenar. Simpatia pentru cineva sau ceva trăit de o persoană pune în lumină dorința noastră de a diminua trăirea negative a cuiva, de a încerca să îl ajutăm să descopere și partea pozitivă a unei experiențe. Pare a fi o treptă peste empatie pentru că dezvăluie o mai mare implicare a noastră în dorința de a ne sprijini semenul.

Compasiunea vine și ea lângă noi cu darurile ei.

Compasiunea este o trăsătură care îmbină elemente ale empatiei și simpatiei. Le ridică la alt rang. Ne punem în locul celuilalt, încercăm să diminuăm durererea celuilalt și încercăm să îl punem pe făgașul în care nu mai repetă situații ce izvorăsc trăirile negative.

Totuși există și oameni ce nu vibrează empatie care pot da dovadă de compasiune în momentul în care inițiază acte caritabile sau participă la acte caritabile mânați doar de bunul simț și conștiința că este bine să ajuți.

Este foarte important să nu punem egal între compasiune și milă.

Mila este și va rămâne un sentiment de vibrație joasă. Compasiunea, din contra, este un sentiment de vibrație înaltă. Tot timpul este important să fim foarte atenți la ceea ce simțim: de fiecare dată când simțim milă, ne dorim ca sentimentul respectiv să dispară. Nu ne este bine cu el. Nu ne simțim confortabil. Ne apasă, ne induce discomfort.

Compasiunea ne aduce fericire, împlinire, împăcare. Dacă simți cu adevărat compasiune poți spune despre senzația ce te învăluie că ți-ai dori să rămână, să nu te părăsească. Îți dă ție stare de bine cu tine.

Este bine să știm că putem crea oglinzi ce vor dărui spre noi, din partea semenilor noștri, exact ceea ce răspândim: empatie și compasiune. Acestea din urmă sunt pietrele de temelie ce se află la poarta altruismului și sunt cele ce vor mișca lumea.

În timp, cu răbdare, cu atenție și prețuire.

– Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional