Pocalul cu vorbe bune
|
Dăm atâta putere unui singure sintagme pline de negativism! Ignorăm pocale întregi cu vorbe bune și cuvinte de încurajare și aprecieri și împuterniciri. Ești bună! Ești frumoasă! Te descurci mereu! Ești un tată atent! Ești o mamă bună! Ești un prieten de nadejde! Ești mereu langă cel în nevoie! Ești organizat! Ești consecvent! Ești dorit! Tu ești! Și de undeva, slab sau puternic, pe o tonalitate joasă sau pe una ridicată, se aud cuvintele: ,,nu ești suficient”. Atât. Brusc, ignorăm tot pocalul plin cu bun și bine, așternem o pătură gri peste el și purtăm pe palme cuvintele ce ne sperie: ,,nu ești suficient”, ,,nu ești destul de bun”, ,,nu meriți”. Acordăm toată energia și toată atenția noastră unei singure sintagme polarizată negativ și respingem tot ce ne înălța, tot ce ne ridică. Ținem strâns la piept tot negativismul, toată durerea, tot ce ne macină și ne face să fim mai puțin.
Trebuie să ne reeducăm felul de a gândi: trebuie să rămânem cu ochii ațintiți pe binele pe care îl reprezentăm și îl dăruim. Este bine să ne focusăm pe oamenii care vin să ne sprijine în viața noastră: să îi ascultăm pe ei, să îi primim cu brațe larg deschise în drumurile noastre, să ne plecăm mereu urechea și inima la ceea ce ne oferă cu înțelegere și cu iubire. Să îi scoatem din viața noastră pe cei ce vor să ne doboare din răutate sau din neștiință sau ignoranță. De multe ori, este bine să știm că nu este despre noi dorința lor de a ne face să ne simțim mai puțin; este despre ei și neajunsurile lor, neputințele lor, durerile lor, frustrările lor. Să lăsăm în lumină vasul în care stau așezate clar lucrurile minunate și adevărate ce ne definesc; îl vom privi, așa cum stă el fixat în centrul casei, în centrul vieții, în centrul lumii noastre, ne vom bucura de ce am așezat în el noi și cei din jur și ne vom hrăni din strălucirea a ceea ce suntem. Zi de zi. –Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional |
