Emoțiile tale te-au luat vreodată prin surprindere? Undeva, ascunse bine-bine sub haine și zale și zâmbete și bunăvoință, par că stau uneori niște butoane nevăzute pe care cei din jur le ating, iar reacțiile noastre sunt departe de a fi cele așteptate, dorite, gândite. Rudele, tovarășii de viață, copiii, colegii, coordonatorii, profesorii, apasă în răstimpuri niște puncte sensibile și nevăzute pentru tine sau uitate și căzute în adormire.
Odată atinse, emoții dure pot ieși la suprafață și pot erupe, exact ca un vulcan. Și apoi devenim furioși pe furia noastră, îngrijorați pentru îngrijorările noastre, nefericiți pentru nefericirea pe care o simțim.
Emoțiile sunt mesageri. Emoțiile transmit. Emoțiile țipă sau șoptesc. Și datoria noastră este să le acordăm toată atenția necesară. Sunt cu adevărat utile.
Simțim furie? Există posibilitatea ca o valoare cu mare importanță pentru noi să fi fost călcată în picioare. Ne învăluie teama? Poate că e timpul să ridicăm garda de la sol și să pășim precaut pe noile cărări. Ne simțim poate într-o bună zi vinovați? Este timpul să reparăm greșeli, să dezvăluim asumare, să reclădim punți rupte de ceva vreme.
O piatră nu este un munte. Nici noi nu suntem emoțiile noastre. Noi nu le putem stăvili, însă e în puterea noastră să le analizăm, să le ținem în frâu. Mereu e bine să ne amintim: dacă toate emoțiile sunt bune, nu putem spune același lucru și despre comportamente.
Emoțiile reprezintă un perimetru firesc al vieții noastre. Ele sunt o portavoce a unor date cu valoare pentru noi. Nu sunt aici ca să ne împovăreze, să ne împiedice, să ne facă să oftăm a neputință. Alunecăm însă în această capcană și ne zbatem în încercarea de a le controla, de a le ține sub capac, de a le scoate țapi ispășitori, de a le inflama cu gânduri negre, scenarii și coșmaruri.
Relația noastră cu propriile emoții, modul în care alegem să ne raportăm la ele, măsura mai mică sau mai mare în care le înțelegem pe ele și nevoile nerostite din spatele lor sunt cu adevărat responsabilitatea noastră. Cu cât decidem mai repede să le analizăm, să le răscolim, să le așezăm pe raftul metaforic potrivit, să le potențăm, să le adormim, să le lăsăm să ne pătrundă sau să își ia rămas-bun de la noi, cu atât va deveni mai specială, înfloritoare, așezată relația noastră cu toți ceilalți.
-de Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional
