Prețuirea de sine

Privim încântați spectacolul de culori și miresme dăruit de luna mai. Și admirăm și ne minunăm. Dar cum ne privim pe noi înșine?

Prețuirea și iubirea de sine, stima de sine, respectul pentru propria noastră persoană; cuvinte pe care le auzim des, le folosim des însă nu le pătrundem cât ar trebui. Toate acestea sunt date de pragul nostru de maturitate psihica și emoționala, de puterea prin care am devenit ființe autonome și asumate.

Calitatea vieții noastre depinde doar de noi! Există o secunda în care înțelegem pe deplin acest lucru; există un moment în care decidem că doar alegerile noastre sunt elementele ce preced fericirea sau nefericirea. Din acea secundă, din acel moment nu mai permitem nimănui să ne  trateze altfel decât simțim cu putere că merităm. Dacă în relațiile noastre acceptăm devalorizarea, criticile, umilirea, supunerea, dacă plecăm capul atunci când suntem tratați cu lipsă de considerație și respect, dacă suntem dispuși să facem mai mereu compromisuri sau sacrificii doar pentru a afirma că suntem într-o relație, dacă tolerăm și trecem cu vederea comportamente toxice, abuzive sau disfuncționale și ne autoiluzionăm că poate, cândva într-un viitor apropiat sau îndepărtat, va fi bine… ei bine, atunci ÎNCĂ mai avem mult de lucru cu noi înșine.

Îndemnul este acesta: să ne vindecăm rănile nerostite din copilărie, să conștientizăm ce efect a avut asupra prezentului relația cu părinții noștri, cu ce nevoi nesatisfăcute am plecat pe drumul acesta sinuos al vieții, care ne-a fost modelul de relație pe care l-am interiorizat când am fost mici, în pruncia în care observam și interiorizam tot.

Cartea Ursulei Sanders, ,,Puterea ta interioară”, ne vorbește despre alegerile pe care le facem împinși de societate și cutumele ei, alegeri ce nu sunt neapărat în acord cu autenticitatea noastră lăuntrică. Psihoterapeutul aduce în lumină subiectul acesta greu de disecat pentru fiecare dintre noi.

Este adevărat: mentalitatea în care trăim are un cuvânt greu de spus în viața noastră de zi cu zi. Noi știm că toată lumea suferă în relații și relațiile de orice natură sunt grele, delicate. Probabil că asta e normalitatea, nu-i așa? Trebuie să avem relație cu orice preț, singurătatea e un stigmat, trebuie să fim în rândul lumii. Se propagă mentalitatea dependenței, cu oricâte compromisuri și sacrificii și nu cea a unei cooperări sănătoase; efectele acestui tip de mentalitate le vedem din plin noi toți.

Fiecare adult este necesar să aleagă într-o bună zi să se maturizeze psihic, să își asume cu totul existența sa, să renunțe la dependențe ce îi dau impresia că este puțin, că nu este suficient, să găsească sens existenței sale.

Puterea noastră o găsim în relații ce împărtășesc aceleași valori și același nivel de valori, credințe, mod de viață și în care parteneriatul de orice tip abundă în prețuire și respect reciproc.

Vezi cu bucurie, în luna mai, tot ce te înconjoară. Te vezi și pe tine?

-Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional