Articole

Glandele suprarenale sunt responsabile de producerea și reglarea hormonului de stres, numit cortizol. Produc de asemenea, estrogen și progesteron și neurotransmițători precum adrenalina (epinefrina), noradrenalina și dopamina.

Rolul hormonilor și al neurotransmițătorilor împreună este de a regla metabolismul și de a comunica cu alte organe, cum ar fi creierul, rinichii și sistemul de reproducere.

Din numeroase cauze (lipsă de somn, cafea, mâncare săracă în nutrienți, muncă stresantă, etc.) stresul cronic poate suprima funcția glandelor suprarenale, făcându-le să elibereze cantități insuficiente din acești hormoni necesari.

Pierderea unui procent major din funcția glandelor suprarenale determină boala Addison.

Dar oboseala suprarenalelor, o formă ușoară de insuficiență suprarenală, apare atunci când glandele suprarenale sunt suprasolicitate.

Există mai multe tipuri de anxietate, dar cele mai des întâlnite sunt fobiile, atacul de panică şi tulburarea obsesiv-compulsivă.

• Fobiile reprezintă o teamă iraţională care determină persoana să evite anumite obiecte, evenimente şi situaţii care nu reprezintă un pericol real. Sunt foarte întâlnite în populația generală, (frica de păianjeni, şerpi, înalţime, de spaţii închise)
• Tulburarea obsesiv-compulsivă este o tulburare anxioasă în care persoana se teme fără motiv şi încearcă să controleze teama prin ritualuri care scad anxietatea.

Panica este atunci când o persoană are episoade repetate de frică (anxietate/neliniște/agitație) foarte intense, care apar brusc. Aceste episoade, numite atacuri de panică, pot dura câteva minute sau câteva zeci de minute, dar de regulă intensitatea maximă este în primele 10 minute.

În partea din spate a gâtului există două mase de ţesut, numite amigdale, ce acţionează pe post de filtru, capturând germenii ce ar putea intra în căile respiratorii şi cauza infecţii. De asemenea, amigdalele joacă un rol important în imunitate prin secreţia de anticorpi. Dar în unele situaţii amigdalele se pot infecta, fiind copleşite de bacterii sau virusuri, se inflamează şi cresc în dimensiuni, situaţie ce poartă denumirea de amigdalită.

Cauzele amigdalitei sunt de cele mai multe ori infecţiile bacteriene sau virale, cea mai comună infecţie fiind cea cu streptococi dar şi infecţiile date de adenovirusuri, Ebstein-Barr, virusurile gripale, enterovirusuri, virusul herpetic.

Principalele simptome ale amigdalitei sunt inflamația și tumefierea amigdalelor, care pot ajunge pâna la blocarea căilor respiratorii. Alte simptome includ :

Rinita alergică este o afecţiune inflamatorie a mucoasei nazale cauzată de un răspuns imun exagerat faţă de substanţe banale, dar care capătă semnificaţie pentru anumite persoane predispuse. Aceste substanţe se numesc alergeni. Cei mai intâlniţi alergeni sunt: praf, puf, polen, mucegai, păr de pisică etc.

Printre manifestările rinitei alergice se numără si: mâncărimi ale nasului, în cerul gurii, gât şi ochi, strănut, congestie şi secreţie apoasă nazală.

Rinita alergică este mai frecventă la persoanele care au un istoric familial de manifestări asemănătoare sau istoric personal de eczemă, urticarie sau astm.

Câteva dintre remediile homeopate recomandate în această afecţiune sunt:

Constipaţia cronică este definită ca motilitate lentă, cu frecvenţă scazută a eliminării conţinutului intestinal sau pasaj dificil al materiilor fecale pe o perioadă mai lungă de câteva săptămâni. Deși constipaţia ocazională este foarte comună, sunt anumite persoane ce experimentează constipaţia cronică capabilă să interfereze cu abilitatea efectuării sarcinilor zilnice.

Semnele şi simptomele constipaţiei cronice includ:

-număr mic al scaunelor săptămânale (mai puţin de 3)

-evacuarea unui conţinut intestinal dur cu aspect de cocoloaşe

Astmul bronşic este o afecţiune inflamatorie a plămânilor. Acesta determină dificultăti în   respiraţie şi se manifestă prin atacuri de tuse, wheezing (şuierat la expirare), senzație de apăsare în piept.În  mod normal, în  timpul unui ciclu respirator, se întâmplă următoarele: de obicei, cu fiecare inspir, aerul trece prin nări şi coboară prin trahee în  arborele bronşic (căile aeriene din plămâni); există un număr foarte mare de căi aeriene mici (bronșiole) ce comunică cu săculeții numiți alveole, cu rolul de a tranfera oxigenul din aerul inspirat în sânge şi dioxidul de carbon din sânge în  aerul expirat. Simptomele din astm apar ca urmare a inflamației stratului ce căptușește la interior aceste conducte de aer şi ca urmare a contracției musculaturii din jurul lor.

Gastrita este inflamația stratului ce căptuşeşte stomacul la interior: mucoasa gastrică, iar duodenita este inflamaţia primei parţi a intestinului subţire, poziţionat chiar sub stomac, duodenul. Ambele afecţiuni au aceleaşi cauze şi aproximativ acelaşi tratament.

Ambele afecţiuni pot interesa atât femeile cât şi bărbaţii de toate vârstele, şi pot fi acute sau cronice. Formele acute apar brusc şi au durată scurtă a simptomatologiei şi a modificărilor de la nivelul mucoaselor, iar formele cronice au durată lungă de luni, chiar ani.

Cea mai frecventă cauză de gastrită şi duodenită este infecţia cu o bacterie numită Helicobacter Pylori. Această bacterie se poate transmite prin intermediul alimentelor şi a băuturilor contaminate, dar şi de la o persoană la alta. Alte cauze pot fi: utilizarea pe termen lung a unor antiinflamatoare, precum: ibuprofen, aspirină sau naproxen, sau consumul îndelungat de alcool.

Cea mai importantă cauză este alimentaţia nepotrivită: mese neregulate, consumul de alimente condimentate excesiv sau alimente acide, precum şi consumul exagerat de cafea sau tutun.

Colecistita reprezintă inflamația vezicii biliare. Aceasta este de două feluri: colecistita cronică litiazică și nelitiazică. Colecistita cronică nelitiazică se mai numește și diskinezie biliară și poate fi cauzată cel mai frecvent de tulburări de motilitate veziculare, de modificări în compoziția bilei sau de refluxul duodeno-pancreatic.

Colecistita cronică litiazică, după cum îi spune și numele, este cauzată de acumularea de calculi de diferite dimensiuni în interiorul vezicii. Acești calculi se pot acumula și pot destinde peretele vezicular, pot migra spre duoden sau chiar se pot infecta, iar toate aceste fenomene duc în final la simptomatologia caracteristică.

În ambele forme, pacienții pot prezenta semne și simptome atipice: cefalee, greață, meteorism abdominal, astenie, constipație sau diaree, icter, febră moderată (când există infecție) și nu în ultimul rând, jenă sau durere in hipocondrul drept (în colică, durerea poate iradia în epigastru sau chiar la nivelul umărului drept).

Colecistita este o afecțiune care poate fi tratată homeopat. Există produse bine studiate și concepute special pentru această afecțiune. Spre exemplu: durerea poate fi ameliorată cu Chelidonium D6 (relaxează căile biliare spastice), Cholestirium D6 (are efect drenor); în colica biliară repetată pe fond nervos sau din cauza alimentației neadecvate, poate ajuta Nux vomica C9.  Iar dacă colica este însoțită de febră, cel mai bun remediu este Bryonia D4. Acestea sunt doar câteva exemple de soluții pentru problema colecistitei.

Însă tratamentul homeopat trebuie întotdeauna individualizat, adică în prescrierea remediului homeopat trebuie luate în considerare toate simptomele prezentate de pacient, tratându-se bolnavul, și  nu boala.