Nu am destul. Nu sunt destul.

Suntem nemulțumiți.
Nemulțumiți de cum arătăm, de câte (nu) facem, de notele copiilor, de performanțele noastre, de casa în care locuim, de salariu, de ultima vacanță, de faptul că e musai (acum) să ne protejăm în exces; suntem nemulțumiți de puterea noastră de a convinge, de haine, de gustul mâncării, de tonul prietenei, de faptul că nu avem timp.
E ultima lună dintr-un alt an.
Poate că e timpul să adormim cu gândul către lucrurile pentru care suntem recunoscători și să ne trezim cu zâmbet și bucurie pentru lucrurile pe care le avem.
Oamenii din jurul nostru se trezesc cu un oftat: ,,iar nu am dormit destul…îmi amintesc de vremea când dormeam cât voiam”. Apoi li se ițește alt gând: ,,Nu am destul timp azi”.
Adevărat sau neadevărat, gândul că ,,nu avem destul” este acolo. Nici măcar nu căutăm să vedem dacă este real acest gând, dacă se bazează pe un fundament. Alegem să ne îngrijorăm brusc, să ne căinăm pe noi înșine chiar dinainte de a atinge podeaua cu vârfurile degetelor de la picioare.
Ceva deja lipsește, chiar la început de nouă zi, deja suntem în întârziere, deja pornim în drumul acesta cu o lipsă, deja ne e știrbită performanța.
Și plecăm cu această nemulțumire la drum, cu colțurile gurii nițel lăsate și începem să vedem și ,,mai puținul” din viețile celor ce ne înconjoară.
Cei dragi:
Nu sunt destul de zvelți.
Nu sunt destul de harnici.
Nu sunt destul de atenți.
Nu sunt destul de organizați.
Nu sunt destul de asortați.
Nu sunt destul de iubitori.
Nu sunt destul de recunoscători.
Și astefel propagăm ,,nu destul”-ul și celor ce vin după noi. Iar ei vor trimite faciesul cu colțurile gurii lăsate a nemulțumire mai departe.
Susținem o cultură a nemulțumirii, o cultură a lui ,,eu însumi nu-mi sunt de ajuns”. Suntem cu ochii larg deschiși și observăm fiecare lucru ce ne lipsește, ignorând foarte ceea ce avem clar și bun sub ochii noștri. Despre cultura nemulțumirii autoarea Lynn Twist povestește pe îndelete în scrieri pline de pasiune și înțelepciune. “The soul of money” (,,Sufletul banilor”) este o astfel de lucrare ce poate aduce lumină în multe dintre frământările noastre.

Este un alt decembrie. Să ne bucurăm de fiecare zi ce este. Să ne focusăm pe ceea ce avem și nu pe ceea ce avem mai puțin; să fim recunoscători pentru ce primim și să prețuim toate lucrurile pe care viața ni le aduce în față.
Și să începem acest lucru de azi.
-de Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional

