Și dacă am trăit unul dintre cei mai buni ani din viața noastră?
Și dacă acum am reînvățat răbdarea și cumpătarea? Dacă am stat cu noi așa cum trebuia și nu o mai făceam demult?
Și dacă tânguieleile și temerile și fererile au fost doar profesori pe care nu îi mai primeam în viața noastră?
Și dacă am învățat să deschidem uși noi cu chei vechi rătăcite prin sertare, pe care ne gândeam dacă e bine să le azvârlim sau nu?
Dacă am aflat din nou înțelesul cuvântului ,,flexibil?” Dacă am învățat să ne bucurăm cu ceea ce dăruiește Universul azi și acum? Dacă am aflat că a tânji după o îmbrățișare este un lucru cu adevărat important?
Dacă lucrurile mici au luat locul lucrurilor mari, râvnite?
Dacă am crescut în acest an cât alții în cinci?
Dacă ne-am cunoscut mai bine, în momente de cumpănă, dacă ochii celorlalți ne-au fost oglindă?
Dacă am adormit seara știind că a doua zi vom fi în genunchi dar peste noapte ne-au crescut aripi?
Dacă am avut parte de cele mai frumoase lucruri pe care nu le-am atins cu mâna ci cu bătăile inimii?
Dacă am înțeles că limitările de până acum erau iluzorii și am văzut în sfârșit că poți merge atât de departe cât îți permite propria ta minte?
Dacă știm de acum să folosim tot ceea ce avem și să facem tot ceea ce putem?
Dacă prețuim ziua de azi pentru orice clipită a ei de acum?
Dacă am avut momente în care am reușit să ne auzim glasul intuiției și ne-am urmat inima, după ce mult timp o ignorasem?
Dacă am știut să ne comparăm doar cu noi, să ne vedem și ieri și azi și mâine și să ne bucurăm de creșteri și desțeleniri?
Dacă în sfârșit am înțeles că dacă nu putem schimba lucrurile cu care nu suntem confortabili trebuie doar să ne schimbăm atitudinea față de ele?
Și iată-ne în prag. Anul Nou se deschide în față. Intrăm în acest an cu lecții multe învățate și cu teme multe făcute temeinic.
Pășim în Noul An.
Și mulțumim anului ce se încheie. Până la urmă, a fost unul dintre cei mai buni din viața noastră.
-Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional
