Cuvântul ,,acum” are puteri nebănuite! Priviți-l așa: reper al momentului prezent.
E un adverb de timp care ne indică extrem de clar și concis clipa!
Conștientizarea acestei picături suspendate, plină de bucurie sau de durere, mă înșurubează în viața mea: acum sunt fericită, acum e bine să uit de tot ce e greu și să mă înfior de plăcerea de a fi!
Acum sunt tristă. Acum. Doar acum mi-e greu. Însă mâine nu!
Nu pot rezolva acest lucru…acum!
Am pierdut această luptă…acum.
Nu am bani…acum.
Nu știu să ies din această situație…acum.
Acum, acest cuvânt format din 4 litere, este un consilier de nădejde: ne fixează în prezent, ne face să nu ne mai îndoim de viitor. În timpul ce va urma vom putea găsi soluții, resurse, pârghii, puteri nebănuite, idei inovatoare, brațe pe care ne vom sprijini. Doar acum suntem îngrădiți și speriați, doar acum nu vedem calea sau lumina.
Viitorul pângărit de incertitudini paralizează, creează durere, frică, ne face să ne îndoim de noi pe termen lung, ne cătrănește și ne oprește din drumul în care căutăm febril varianta în care ne este bine.
Viitorul este bine să fie umplut cu obiective-sori de atins. Și, apoi, cel mai ușor mod de a atinge steaua luminoasă este să o uiți și să te concentrezi cu bucurie pe procesul prin care ajungi la ea! Concentrează-te pe fiecare pas mic, pe fiecare reușită de ,,acum”, știind mereu că o călătorie specială este mai presus de destinație.
Cuvântul acum, rostit tare, șoptit, sau plimbat în gând, va potența emoțiile noastre.
Emoțiile vor fi lăsate să curgă, pentru că orice emoție este binevenită. Însă nu orice comportament este de tolerat. Vom respira conștient, ne vom reechilibra, vom alunga agresivitatea, răspunsul pasiv-agresiv sau pe cel submisiv. Vom alege răspunsul asertiv și repetarea lui ,,acum” lângă ceea ce generează o stare grea, va ajuta.
Emoțiile se rostogolesc zi de zi în viața noastră: ele sunt aici ca să ne comunice informații valoroase despre noi, să ne ghideze, să ne lămurească. Emoțiile nu ușurează și nu împovărează. Asta o facem noi, în încercările de a le controla, de a le reprimăm, de a le potența, de a le alimenta.
Întotdeauna este bine să ne amintim că felul în care ne raportăm la emoții, felul în care le înțelegem, felul în care relaționăm cu ele este numai și numai responsabilitatea noastră. Cu cât vom interioriza acest lucru mai repede, cu atât vom avea o viziune mai clară asupra noastră și asupra felului în care ne raportăm la lumea ce ne înconjoară.
Și nu îl uitați pe ,,acum”: leagă aripi de clipe minunate, unice și sparge bolovani meniți să împovăreze timp îndelungat.
Când? Chiar ACUM.
-Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional
