Articole

Screenshot-2020-11-22-at-08.33.18.png

22 noiembrie 2020 Diverse0

Ne place să ne simțim ascultați. Este foarte greu să găsim un partener de ascultare cu putere și cu dorință de a o face plenar. A asculta nu e un lucru simplu.

A asculta înseamnă a-ți privi cu mare atenție interlocutorul: te conectezi la acesta, te întorci cu tot corpul spre el, îl privești în ochi, îi dai de înțeles că asculți tot ce spune, aprobându-l prin elemente ale nonverbalului sau prin interjecții rostite, în răstimpuri. Privirea ta, ațintită asupra lui, transmite dorință de comunicare, interes, respect, transmite o atenție umplută-ochi cu bunăvoință. ,,Sunt aici pentru tine” -este un gând transmis prin postura corpului: ușor aplecat în față, cu o gestică reținută, cu o mimică în concordanță cu trăirile celui ce povestește. Aprobă ocazional spusele celui ce își pune sufletul pe tavă și lasă-l să simtă prin asta că ești deschis dialogului, că te interesează șirul poveștii și că sentimentele și frământările lui nu te lasă rece.

 

Dăruiește empatie atunci când asculți. Caută să îi arăți interlocutorului că te identifici cu sentimentele lui, că încerci să vezi motivația, durerea, punctul lui de vedere, bucuria și tot ceea ce aduce lumea asta mare prin bucata lui de sticlă colorată. Caută să dăruiești o atitudine înțelegătoare: nu judeca, nu interpreta, nu critica, nu bagateliza, nu devaloriza, nu acuza și nici nu da sfaturi dacă ele nu au fost cerute; nu folosi contra-argumente, nu aduce în prim plan propriile trăiri și experiențe chiar dacă în povestiri tocmai recunoști similitudini cu situații în care te-ai aflat. Fii blând în răspunsuri, sincer, respectuos.

Încearcă doar să înțelegi. Încearcă să simți semnificația profundă a cuvintelor, gesturilor, privirilor. Calitatea de bun ascultător este un atribut special al unui om. Este o însușire pe care poți să ți-o cizelezi în timp, fiind o dovadă de dragoste pentru semeni. Relaționarea cu ceilalți își primește valoarea din valul ce o cuprinde și care își ia izvorul din puterea noastră de a ne dovedi buni ascultători.

Ascultarea activă are valențe de adevărată minune atunci când este dăruită așa cum trebuie. Fii prezent în discuțiile cu ceilalți; lasă-ți interlocutorii să își ducă ideile până la capăt, nu interveni cu propriile tale păreri, abține-te să pui pe masă sfaturi nesolicitate. Ascultarea plină de superficialitate este ceea ce vedem, din păcate, tot mai des, în jurul nostru: vorbim unii peste alții, ne pierdem rapid răbdarea în actul de ascultare, înțelegem lucrurile prin prisma felului nostru de a fi și de a trăi și evităm să simțim totul prin ceea ce simte cel ce îi suntem tovarăș.

Ascultarea activă (cu A mare), prin atitudinea pe care o cere de la orice bun și dedicat ascultător, permite dezamorsări în posibile conflicte, depășirea unor bariere ce păreau de netrecut, stabilirea unor relații pozitive, puternice cu ceilalți. Merită să ne străduim să devenim buni ascultători, nu-i așa?

-Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional


Screenshot-2020-11-08-at-07.33.51-1200x548.png

Îți place să fii lângă cei dragi, cu tot sufletul. Ba ești acolo chiar și lângă cei mai puțin cunoscuți. Oamenii vin spre tine și îți caută compania, te sună să îți spună de rău dar și de bine, își pun capul pe umărul tau sau în poala ta. Ești acolo să dai sfaturi, să alini și mai ales să asculți. Și dai, și dai timp, și dai energie.

Și uneori nu mai poți da.

Cum ai putea dărui tu, când cupa emoțiilor tale este goală?

Dăruim din noi, cu drag și cu atenție, cu multă considerație, atunci când avem de unde.

Îmi place mult comparația următoare: suntem o cupă, o cupă în care revărsăm și din care revărsăm sentimente și emoții. Când cupa noastră este plină de tot ce e bun, avem de unde da: dăruim puterea noastră de a asculta, dăruim mângâiere, dăruim răbdare, dăruim empatie și revărsăm compasiune.

Ceea ce rămâne foarte important este următorul lucru: să ne ținem cupa plină! Să știm să primim în cupa noastră, să ne-o umplem periodic sau să îi lăsăm pe cei din jur să picure bine și bun în pocalul sufletului.

Cum altfel putem dărui din noi?

Neînțelegerile, furia, lipsa de răbdare sunt rezultatul unor cupe cu fundul uscat. Nicio picătură nu mai este acolo. Suntem uscați în emoții, bate austrul și crivățul în inimile noastre. Și totul e zbicit și zvântat, fără izvoare ce vestesc speranță.

Uită-te pe cer și uită-te la culorile din frunzele toamnei. Sufletul îți va revărsa picuri în cupa ta. Ascultă muzica ce îți place. Sună-ți prietena dragă. Recitește poezia ce te însuflețește. Parcurge cu ochi vii dialogul dintre personajele pe care le iubești. Spune-ți propoziții pline de recunoștință, amintește-ți binele. Cupa ta se va umple, pic cu pic. Și caută, la rândul tău, oameni dispuși să toarne licori dătătoare de energie și de iubire spre tine.

Trebuie să te observi, să știi ce-i cu tine, să recunoști unde e prea mult și unde-i prea puțin și alteori trebuie să știi dacă nu mai este deloc. E bine să dai. E bine să asculți. E bine să știi să ceri, e bine să știi să primești. E bine să știi să stai cu urechea lipită de tine.

Cupa sufletului tău e în fața ta. Prețuiește-o!

– Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional


Screenshot-2020-07-26-at-21.06.24.png

26 iulie 2020 Diverse0

Cândva, în copilărie, probabil după 9 ani, ne dăm seama cum să ne cream un zid elecrificat în jurul nostru; ne dăm seama cum să tăinuim vulnerabilitatea, cum să ne străduim să nu mai arătăm că suntem răniți, cum să mascăm lacrimile și deznădejdea, cum să mimăm că nu ne pasă că suntem frustrați și neapreciați.

Ne punem atunci pe noi zale. Zale prin care ne străduim să nu pătrundă nimic. Sau găsim ,,inelul Arabelei” ce ne transformă pe noi în ,,altcineva”. Emoțiie noastre, gândurile, comportamentele devin arme cu care pornim la luptă în drumul ce ne va dărui o mască de protecție.

Vrem ca ultimul lucru pe care ar putea cineva să îl vadă la noi să ne fie vulnerabilitatea. Ultimul.

Și totuși, primul lucru pe care îl căutăm la cei ce ne înconjoară este tot vulnerabilitatea.

O mască corect aleasă ne face pe noi să ne simțim în siguranță. Zalele (deși grele și împovărătoare) ne fac să ne simțim mai puternici.

O mască descoperită pe chipul semenului nostru ne irită și ne frustrează.

Psihologul Brene Brown, dezvăluie în cartea ,,Curajul de a fi vulnerabil” multitudinea armurilor ce există în lume, armuri cărate în spate de proprietari de atâta timp încât ei nici nu mai știu bine cum le este eul lăuntric.

Purtăm armuri ,,de rușine”, ca să ne depărtăm emoțional de momente ce ne-au marcat negativ, ca să nu ne mai vedem micimea când ne comparăm cu ceilalți.

Purtăm măști pentru că nu ne suntem noi, nouă, îndeajuns. Asta pentru că de multe ori, întrebarea ,,oare ce cred ceilalți” ne strivește.

Să fim binevoitori față de noi, să ne acceptăm imperfecțiunile și să le ridicăm la rang de putere: în momentul în care înțelegem și acceptăm că imperfecțiunea este parte a unei experiențe umane comune, ceva prin care fiecare pășește și nu este strict apanajul nostru personal, vom putea să ne ridicăm mai puternici, să desprindem bucățile de mască lipite pe chip și pe suflet, să ne bucurăm de noi, cei dinăuntru, cei adevărați și vulnerabili. Vom putea desprinde zalele de fier și vom putea privi emoțiile negative cu echilibru, fără minimizare totală sau hiperbolizare. Și vom putea să permitem emoțiilor pozitive să pătrundă în noi cu toată lumina lor.

Să ne acceptăm. Și atunci vom rupe costumul strâmt ce ne ține captivi de ani, ce ne metamofozează, ne obosește, ne copleșește.

Vom deveni noi, cei vulnerabili și liniștiți, cei puternici și neîmpovărați când vom ajunge în punctul în care ne știm, ne acceptăm și ne dezvelim semenilor.

-Scarlett Onică, psiholog și consilier emoțional





Abonează-te la newsletter și află primul cele mai noi informații din medicina integrativă!



Aboneaza-ta la newsletter si afla primul cele mai noi informatii din medicina integrativa!

Copyright by Leon Clinique Med 2020. Toate drepturile rezervate.



Copyright by Leon Clinique Med 2020. Toate drepturile rezervate.